Povestea lui EU

i-write-my-heart-on-a-paper-writing-34664949-1600-1067Era un om, EU , care nu se deosebea prea mult de ceilalti. Parca facea parte din acelas film cu toti.

Avea viata lui, avea familie, avea serviciu, avea dupa ce bea apa si unde sa puna capul. Lucurile erau bune.

Chiar daca nu exista oameni “normali” in lume, societatea si tot ce cunostea el l-au facut sa creada ca este un om normal, cu o viata normala, care are tot ce poate avea un om normal. Si asta…, nu era rau.

Toate astea sunt de ajuns pentru orice om atat timp cat, probabil, este fericit.

EU avea de toate, dar cu toate ca avea de toate parca nu traia viata la maxim, nu a aflat pana acum, la 56 de ani, pentru ce anume il traieste viata. El nu si-a pus niciodata intrabarea asta, dar daca te uitai la el asa din exterior, ti-o puteai pune in locul lui. Si nu numai pentru el, pentru maoritatea oamenilor.

Nu vedea in ziua de maine o provocare noua, o sansa noua, nici macar nu isi gasea motivul pentru care sa se trezeasca dimineata.

Stia ca are multe lucruri de facut, copii de crescut, de mers la serviciu pentru bani, de facut treaba acasa, de luat medicamente, de… dar toate astea erau pe pilot automat. Chiar si fericirea parca era doar un bonus pentru un lucru bine facut. Doar ca asta nu e fericire, e bucurie.

El nu stia, dar era la fel ca majoritatea oamenilor, care sunt morti de mult timp numai ca inca nu i-a ingropat nimeni inca.

Nu s-a oprit sa se intrebe niciodata de ce face tot ceea ce face, de ce este totul asa cum este, de ce, de ce, de ce. Traia o viata fara intrebari. Defapt isi punea intrebari, dar nu pe cele care, poate, trebuia.

Avea pareri de rau, “ca toata lumea” lucruri pe care nu le-a facut, visuri uitate si un oftat care venea din inima. Mai avea momente in care statea pe ganduri, dar se trezea repede.

Si azi a cazut pe ganduri in timp ce statea culcat in pat. Se simtea mult mai obosit decat de obicei. L-a luat somnul. Durerea din piept parca nu mai trecea nici cu medicametele pentru inima.

S-a trezit brusc, parca, cand cineva l-a batut pe umar si i-a spus sa se trezeasca ca trebuie sa plece.

Nu prea isi dadea seama bine cine e, era parca un barbat, dar nu ii vedea bine fata.

Ce l-a speriat a fost ca nici pe el nu se prea vedea bine, nu putea sa isi dea seama daca e el. Nu stia de ce sta in picioare. Cand si-a intors capul spre patul care dormea, se vedea acolo. Cum se poate asta?

S-a uitat iarasi la omul de langa el si si-a dat seama ca nu e om. L-a intrebat cine e el si omul i-a raspuns, parca fara cuvinte, ca e un inger care a venit sa il ajute, trebuie sa moara. S-a moara? Cum adica sa moara?

Chiar daca i-a spus ca va murii, nu ii era frica. EU i-a spus ca nu poate murii, ca nu stie ce inseamna lucrul asta, ca nu e destul de batran sa moara si ca in plus mai are atatea de facut in lumea asta. Dar cumva parca nu se mai simtea viu. Nu s-a gandit niciodata la lucrul asta, la momentul asta, la faptul ca intr-o zi nu mai conteaza nimic si ca va pleca. Era atat de absurd incat pur si simplu nu putea fi adevarat. Sa plece unde? Sa lase tot ce avea, tot ce a facut pana acum, familia, prietenii,viata si locul, care erau pur si simplu toate o parte din el si sa plece. Credea ca cunoaste si stie multe lucruri, dar parca acum isi dadea seama ca nu il ajuta sa inteleaga nimic. Toate astea erau cand se uita spre patul in care se vedea, acolo in partea aceea era lumea lui, iar in partea cealalta, spre care ii arata ingerul, cand se uita nu vedea nimic, era un mare necunoscut. Parca nu e normal sa plece de langa tot ce stie spre un mare necunoscut.

Hai sa mergem, i-a spus iarasi ingerul, nu mai ai ce face acum aici. Ce a fost, a fost.

EU i-a spus ca nu are unde pleca, nu poate, asa ceva nu se poate.

Ingerul i-a raspuns ca acum nu mai e ca inainte, acum nu mai poate refuza ceea ce este, acum nu mai poate fi indiferent cu ce i se intampla, nu mai poate intoarce capul si sa nu priveasca la lucrurile care nu ii plac; acum nu mai are o viata care sa il traiasca ca inainte. Totul e asa cum este si trebuie sa mearga mai departe.

EU l-a rugat, fara sa isi dea seama, sa il lase cateva momente sa stea pe scaunul de langa pat, acum ii vin prea multe lucruri in minte si ii trebuie cateva momente sa le puna pe toate in ordine… Nu stia de ce, dar acum intelegea mai mult lumea decat atunci cand traia. Acum putea lega mai bine lucrurile intre ele si totul i se parea mai logic. Privea parca totul din afara, de sus.

Zambind, ingerul a acceptat.

Stand pe scaun si privindu-se pe pat, nu ii venea sa creada. Chiar a murit. Dar daca el se poate vedea pe el insusi mort, cum poate fi asta moarte? Asta inseamna sa mori?

De ce trebuie sa mor tocmai acum? Daca ai sti cate mai am de facut… a zis EU.

Ce mai ai de facut? Ma uit la tine de ani buni si te vad cum nu gasesti nimic de facut in nici o zi, in afara de lucrurile care iti sunt necesare sa traiesti. Asta mai vrei sa faci in continuare? Acum nu mai trebuie sa faci lucrurile astea, acum esti mort.

Nu, nu asta, mai alte lucruri de facut, nici nu pot sa ma gandesc exact la ele, imi vin in minte o gramada de lucruri care as vrea sa le fac, sa le termin, sa le incep, sa le traiesc. Acum imi dau seama cate vreau sa fac.

Acum cand nu le mai poti face?

Nu le mai pot face?…

Nu.

Nici macar nu stiu cu ce sa incep… de unde sa incep…Sunt atat de multe lucruri pe care nu le-am facut, pe care acum imi dau seama ca nu le-am facut, de parca ma coplesesc. Am avut o viata fericita, dar cred ca as fi vrea sa fi fost mai fericit. Asta parca imi doresc acum. Sa fi facut toate lucrurile care imi aduc satisfactie si bucurie. Sa ma bucur de viata, de tot. Am fost mereu fericit, dar nu cred ca am fost suficient de fericit, puteam sa fiu si mai fericit.

Nu, nu puteai EU. Fericit esti sau nu esti. Atat. Nu poti fi mai fericit. Poti sa faci lucruri marunte si nesemnificative dar care pe tine, te fac fericit. Nu cred ca exista ceva mai frumos decat asta. Defapt exista… Toata lumea cauta extraordinarul, senzationalul, supremul absolut, cele mai mari, cele mai tari, cele mai… dar uitam sa ne bucuram de simplitate si de lucruri obisnuite. Cand vezi si simti in simplitate implinirea, esti implinit, ai tot ce iti doresti. De fiecare data cand viata ta e doar o cursa pentru a face rost de urmatorul lucru de pe o lista lunga, nu traiesti cu adevarat, esti pe pilot automat, viata trece pe langa tine, viata te traieste. Nu esti lipsit de fericire pentru ca nu o gasesti, esti lipsit de fericire pentru ca mereu o cauti.

EU a lasat capul in jos. Pe mine nu m-a invatat nimeni asta. De unde sa stiu? De unde sa stiu ca asa e fericirea daca, poate, nu am trait-o vreodata cu adevarat?

Dar macar ai cautat-o? Macar te-ai intrebat vreodata ce e cu fericirea? De ce sunt unii oameni pot fi fericiti? Nu cred. Nu poti primi raspuns la o intrebare pe care nu o pui. Chiar daca ai primi un raspuns intamplator, tot nu ai sti ca e raspunsul la o intrebare, pentru ca nu ti-ai pus intrebarea respectiva niciodata. Asa fac oamenii mereu, cauta raspunsuri la intrebari pe care nu si le pun niciodata si se mira de ce nu le raspunde nimeni. Oricum nu cred ca intelegi, ca sa intelegi trebuie sa traiesti ceea ce vrei sa intelegi, insa acum…

Inteleg… am cautat mereu fericirea in loc sa o traiesc. Imi trebuia mereu sa obtin ceva ca sa fiu fericit, si cu fiecare ceva obtinut, vroiam unul si mai mare si tot asa. Parca faceam totul pentru recompensa, daca recompensa nu era destul de mare, mai bine nu faceam ceea ce vroiam sa fac. Am tanjit mereu dupa ea si nu m-am uitat la mine sa vad ca ea e chiar in mine si trebuie sa o traiesc. Acum… ma uit detasat de mine la viata mea si la tot ce e in jur si pot sa imi dau seama ca fericit poti fi oricum, chiar si sub o piatra. Pot sa imi dau seama acum ca e un sentiment pe care il traiesti, care vine din tine. Tot ce trebuie sa faci e pur si simplu sa incepi sa te bucuri. De toate. De tot ce esti si de toate cate ai. Sa inveti sa apreciezi totul. Sa multumesti pentru tot. Acum cand parca nu mai am nimic pot sa imi dau seama de asta. Ce ciudat sunt… a trebuit sa mor ca sa apreciez viata cand puteam mereu, foarte simplu, sa o traiesc cu adevarat… Acum cred e tarziu…

Niciodata nu e tarziu.

Nu? Atunci lasa-ma sa mai traiesc.

Pentru ce? Ai zi ca ai inteles, daca ai inteles nu trebuie sa mai mergi inapoi sa traiesti, acum sti.

Crezi? Asa va fi… Dar mai am si alte lucruri de facut.

Ce lucruri?

Nu stiu… sunt multe…. nu am avut tot ce am vrut in viata, ma gandesc acum si as fi vrut parca sa obtin mai mult. Si acum imi dau seama ca inca vreau.

Mai mult ce?

Mai mult din toate, sa am si sa pot mai mult din fiecare lucru pe care l-am facut. De ce nu am incercat niciodata mai mult? De ce am stat mereu si am asteptat? De ce nu mi-am dorit mai mult? De ce nu am facut mai mult?

De ce ma intrebi pe mine? i-a raspuns ingerul. Acum iti pui intrebari pe care trebuia sa ti le pui, poate, in fiecare zi. Fiecare zi pe care nu ai trait-o la maxim putea sa iti dea de gandit, putea sa te faca sa iti pui intrebari. In fiecare seara daca stateai cu tine singur 10 minute te puteai gandi la toate astea. Nu iti trebuia mai mult. Poate ca fiecare seara cand vroiai sa dormi, pentru ca nu aveai nimic altceva de facut, trebuia sa te faca sa gandesti. Dar stiu ca mereu ai fost ocupat, ani de zile ai fost ocupat cu altceva, mai putin cu tine. Si acum le vrei pe toate deodata.

Da am fost mereu ocupat, chiar am avut multe de facut. Am avut un serviciu care ma solicita peste masura, am avut copii de crescut care imi ocupau tot timpul liber, nu aveam timp de nimic. In plus nu aveam nici bani sa fac tot ceea ce as fi vrut sa fac. E usor sa zici si sa ma arati cu degetul, dar nu ai fost in locul meu sa vezi cum e. Crezi ca nu am vrut sa fac mai mult? Crezi ca nu am sperat la mai bine? Dar nu am reusit. Foarte des mi se intamplau lucruri neasteptate pe care trebuia sa le rezolv, pe langa cele pe care le aveam deja. Cand sa imi mai fac timp de altceva, de ceva pentru mine? Viata e grea, trebuie mereu sa te agiti, sa faci, sa te duci, sa te intorci si asta e foarte obositor. Te lasa obosit si fara chef de nimic.

Ai inteles gresit. Nu sunt aici sa te judec. Eu doar ti-am spus ce am vazut din cand in cand, cand ma uitam la tine. Nu ma intereseaza daca ti-a fost greu. Sti ce? Aproape pe nimeni nu intereseaza. Sti de ce? pentru ca e viata ta. Esti asa cum esti si faci ceea ce faci; dar intr-o anumita masura, la unii mai mica, la altii mai mare, viata ta depinde doar de tine. Sti ce e putin haios? Lucrurile astea nu le aud de la toata lumea. Le aud de la majoritatea, dar nu de la toti. Va fi greu, nu zic ca nu, poate chiar coplesitor, poate chiar te dai cu capul de pereti, dar sunt oameni, putini,  care in toate lucrurile astea vad un motiv sa mearga mai departe, pe ele isi construiesc o ambitie si mai mare sa mearga mai departe, sa fie mai buni (performanti). Spre bucuria ta, nu ai fost bolnav, nu ai avut necazuri, nu ai fost sarac, nu ai trait la capatul Pamantului, ai fost un om “normal”. Pentru unii chiar si lucrul asta banal inseamna cerul cu stele si ar face totul sa ajunga asa, dar nu pot. Tu ai avut sansa, ca multi altii sai fi “normal” si ai vazut in asta o piedica. Toate lucrurile care ti s-au intamplat, ti s-au intamplat la un moment dat. Niciodata nu te-ai gandit ca toate situatiile in care ai fost, sunt temporare, odata si odata trec. Ca nu ai avut bani, ca nu ai avut timp, ca nu ai stiut, ca nu ai putut, toate erau la momentul ala, pe toate le puteai schimba in timp. Puteai oricand sa inveti mai mult. Te-ai gandit vreodata sa inveti? Voi oamenii la o anumita varsta, frageda, credeti ca le stiti pe toate si uitati sa mai invatati. Uitati ca sunteti crescuti de alti oameni care v-au invatat atat cat au stiut ei, nu cat se poate invata. Lucrurile dureaza catva timp, o saptamana, o luna, un an, zece ani, dar pana la urma daca incerci destul de mult si cauti mereu, gasesti o mica portita sa schimbi cate ceva. Pe rand cate putin. Am vazut multi oameni pana acum si cativa dintre ei au ales ca toate lucrurile astea pe care mi le-ai spus pana acum sa ii motiveze, nu sa ii traga inapoi. Au ales asta. Poate puteai si tu sa alegi. A depins de tine. Mereu a fost asa.

Da, cred ca puteam. Nu mi-a fost mereu greu, au fost momente si momente, zile si zile. Cred ca daca vroiam cu adevarat puteam sa fac mai mult. De ce nu m-am gandit pana acum ca tot ceea ce vroiam sa fac si nu stiam cum, puteam invata?

Nu stiu, poate ca nu ti-a placut sa inveti, poate ca a fost mai usor sa iei totul de-a gata. Tot ce-i de-a gata s-ar putea sa nu fie tocmai perfect pentru tine. e perfect pentru unii, mai ales pentru cei care fac sa fie de-a gata, dar nu pentru tine.

Da, parca lucrurile usoare care le primeam, chiar si serviciul, imi dadeau ce vroiam eu doar cu portia. Nu aveam niciodata cat de mult mi-as fi dorit sa am din ele. Ma multumeam cu cat era. Dar nu m-am gandit la asta pana acum. Daca nici macar nu m-am gandit cum puteam sa ma gandesc ca pot invata si schimba ceva?

Poate ca nu te durea destul. Aveai cat de cat ce iti doreai, aveai o zona calduta, confortabila in care stateai si nu prea iti venea sa te agiti prea mult. Iti era frica sa nu pierzi si ceea ce ai deja. De multe ori nici nu e nimic de pierdut. Asta ii opreste pe multi oameni chiar si sa viseze. Frica asta e ca un virus ca iti paralizeala visurile si te opreste sa mergi mai departe. Oamenii invata unii de la altii sa se multumeasca cu putin si sa nu ceara mai mult de la viata ca si cand viata nu le-ar putea da mai mult si ar fi vreun pacat sa obtina ceea ce isi doresc cu adevarat. Chiar daca isi doresc mai mult, tot se multumesc cu putin. Si poate nu e de vina faptul ca se multumesc, ci faptul ca accepta. Accepta situatia in loc sa incerce sa o schimbe.

Asa am fost invatat.

Asa ai fost invatat, dar puteai sa inveti mai mult. Puteai sa inveti si altfel. Nu ai fost un copac, ai fost un om. Dar poate ca ai inteles ceva din toate acum.

Da, acum am inteles, acum stiu ce trebuie sa fac.

Nu cred ca e chiar atat de usor, trebuie chiar sa traiesti totul ca sa intelegi. Daca era asa usor toti oamenii ar fi stiut din ce le spun altii si nu ar mai fi avut pentru ce trai. Traiesti sa incerci si sa experimentezi, sa vezi cum e, nu sa ti se spuna si tu sa memorezi. Din memorie nu poti produce sentimente, numai daca le-ai trait deja. Ceea ce ai experimentat si invatat te definec ca persoana. Esti defapt o suma. O suma de lucruri pe care le faci. Ca faci putine, ca faci multe, asta nu schimba acest fapt, dar te schimba ca om. Nu mai esti cum ai fost.

Imi vine greu sa accept asta, am in minte atatea motive pe care sa le transform in scuze incat inca imi vine sa imi dau dreptate mie.

Dar in nici un caz nu trebuie sa imi dai dreptate mie, zise ingerul. Nu stiu daca trebuie sa dai dreptate cuiva. Fiecare cu dreptatea lui. Adevarul e diferit pentru fiecare om.

Pai si daca fiecare e cu adevarul sau, cine are dreptate? Cine stie ce spune?

EU, de cand esti mic inveti lucruri de la diferiti oameni, cele mai multe de la cei apropiati. Si le iei de bune. Nu prea ai ce face. Dar pe masura ce trece timpul inveti tot mai mult, si poate ca ar fi bine sa inveti de la cat mai multi oameni. Tot ceea ce inveti isi lasa amprenta asupra ta. Te modeleaza intr-un anumit fel. Dar poate felul asta nu e cine esti tu adevarat, ci doar un fel in care te-ai modelat dupa tiparele in care ai fost crescut.  Asta nu e bine sau rau, pur si simplu asa este, este un fapt dat. Dar poti alege. Daca ramai la nivelul asta, s-ar putea sa nu fie bine pentru tine, in sensul ca poti ramane ceea ce nu esti cu adevarat. Daca continui sa inveti si sa cunosti cat mai multe si mai diverse lucruri, incepi sa legi lucrurile intre ele, poate chiar sa le compari, sa le vezi logica, sa le vezi practica si incepi sa iti dai seama ca lucrurile pe care le sti se contrazic sau se completeaza sau poate chiar ca nu sunt adevarate si din toate incepi sa iti construiesti propriul tau adevar, propria ta viziune. Incepi sa vezi lucrurile in felul tau. De aici se poate schimba totul pentru tine. Intreaga ta viata. De aici incepi sa devi tu, cu ale tale.

Asta suna destul de logic.

Chiar este. De cele mai multe ori viata e foarte logica, lucrurile se leaga unul de altul. De la ceva se ajunge la altceva.

Mi-ar fi placut sa imi fi dat seama de asta acum ceva ani… daca era cineva sa imi spuna…

Am mai vorbit despre asta. Ca sa iti spuna cineva ceva, trebuie sa intrebi. Ca sa gasesti un drum in viata trebuie sa il cauti. Ca sa gasesti persoanele care te pot ajuta trebuie sa le cauti si sa le ceri ajutorul. Ca sa gasesti modalitati sa faci ceva, trebuie sa le cauti. Totul trebuie cautat. Nu e destul sa vrei. De vrut, vrea toata lumea. Conteaza numai ceea ce faci.

Sunt de acord cu tine, acum vad parca o imagine asa mai de ansamblu a vietii mele, poate si din cauza ca ma vad rupt de ea.

Da e bine sa te tragi putin inapoi din filmul vietii tale si sa privesti lucrurile mai de la distanta sa vezi si inceputul si prezentul si chiar si viitorul unde vrei sa ajungi. E ca la un ecran, cand te uiti la un film, nu poti sa iti dai seama de mare lucru din ecarnul respectiv daca stai cu ochii lipiti de el. E mult mai bine sa te dai putin mai in spate sa vezi tot ecranul, intreaga imagine. Putem vorbi mult despre lucrurile astea, dar acum hai sa mergem.

Sa mergem? Unde? A… mai stai putin. nu pot murii, inca imi doresc sa ma intorc, vreau sa mai traiesc.

Mereu vei vrea asta, dar nu se poate, cel putin nu acum.

Dar cand?

Nu stiu, hai sa mergem.

Stai putin, nici macar nu mi-am luat ramas bun de la toti ai mei. As vrea sa mai vorbesc cu ei, sa le spun cate ceva.

Ce sa le spui? Ai vorbit intreaga viata cu ei, ce ar mai trebui sa stie?

Pai nu stiu… sunt multe lucruri pe care as vrea le spun. Imi trec prin minte o gramada. Sunt multe lucruri care, cred ca nu le-am spus niciodata.

Si asta e cel mai bun moment pe care la-i gasit sa le spui? Acum cand nu te mai pot auzi sau vedea? Acum cand, poate, nu mai are rost?

Pai sti… de unde era sa stiu eu ca o sa mor?

Pai nu ai cum sa sti, tocmai din cauza asta, de ce nu le-ai spus cand au trebuit spuse, cand iti venea sa le spui?

Nu mi s-au parut importante, sunt lucruri banale si nu ma gandeam ca intr-o zi nu voi mai apuca sa le spun. Ma gandeam ca, poate, ei stiu lucrurile astea, dar acum parca m-as simti impacat sa le spun chiar eu la fiecare in parte.

Ce lucruri?

Pai stiu si eu… lucruri din astea simple, dar parca acum le simt ca fiind cele mai importante… sa le spun cat de mult tin la ei, cat de mult inseamna pentru mine, sa imi cer iertare pentru ce am gresit, pentru ca poate nu am facut destul, sa le multumesc pentru tot… sunt oameni cu care n-am mai vorbit de ani de zile.

Ce ironie… ai visat mereu la cele mai mari si mai frumoase lucruri, ti-ai dorit mereu lucruri tot mai mari si mai importante si acum la sfrasit te plangi ca nu le-ai facut pe cele mai banale, pe cele mai simple si parca nesemnificative. Ma uit la tine acum si parca sa cuceresti lumea nu mai inseamna nimic acum, doar sa ajungi sa faci cele mai marunte lucruri pe care le puteai face in viata, sa arati cele mai mici gesturi si sa spui cele mai simple cuvinte. Ca tot vorbeam de fericire…

Da… as fi vrut sa le spun toate astea inainte sa mor…

Inainte sa mori? Acum la sfarsit? Daca sunt atat de importante inseamna ca trebuiau spuse la inceput, nu la sfarsit.

Cum adica la inceput?

Adica la inceput, atunci cand il vezi pe fiecare om la care in momentul asta simti sa ii spui ceva, pur si simplu sa ii spui. La inceput de zi, la inceput de conversatie, la inceput. Asa poate ca ar trebui sa fie, lucrurile importante se fac primele, ca sa apuci sa le faci. Din cauza asta sunt importante. Cu toate lucrurile importante faceti asa, le faceti primele, numai cu cuvintele si cu ce simtiti tot amanati si la sfarsit regretati.

Acum pot sa ma gandesc la toate, dar atunci… acum nu o sa mai apuc sa le spun niciodata.

Sunt lucruri in viata care se fac la timpul lor. Si e timp destul. Acum da, e prea tarziu.

Chiar nu mai pot face nimic? Imi vine greu sa cred ca totusi nu mai pot face nimic acum.

Nu mai poti.

Si ei acum ce o sa faca fara mine? Si eu ce o sa fac fara ei?

O sa ii mai vezi, nu te desparti definitiv de ei. Poti fi mereu langa ei.

O sa imi fie dor de ei, si lor de mine.

Da, asa e.

Si atunci?

Mereu in viata esti impreuna cu altii oameni, dar in acelas timp esti singur. Chiar crezi ca esti indispensabil pentru ei? Crezi ca daca nu mai esti tu, lumea nu merge mai departe? Pentru lume un om nu inseamna mare lucru. Nimeni nu e de neinlocuit, chiar si la niveluri profunde. E doar o chestiune de timp pana o sa sa obisnuiasca fara tine si tu fara ei. E greu, poate chiar imposibil sa nu te atasezi, dar e bine sa nu devi dependent. De nimic. Sa inveti sa intelegi ca lucrurile se termina, se schimba, dispar, apar altele, oamenii vin, pleaca, mor, se nasc si tot asa. Nu e de ajutor sa te agati de ceva si sa traiesti doar prin lucrurul sau persoana respectiva. Sa te legi iti poate face rau. Eu stiu ca e greu, e chiar atat de greu incat nu poate fi inteles, dar asa e, defapt asa stiu eu ca e. Tu fara ei o sa vezi in continuare ce o sa faci. Nu ai de ales. Ei nu vin cu tine. Nu acum si poate niciodata.

Nu ai cum sa nu te atasazi si chiar sa devi dependent, sunt oameni cu care traiesti toata viata.

Da, stiu, din cauza asta e greu. Din cauza asta sunt oameni care nu au viata lor, o traiesc pe a altora. Si cand persoana respectiva nu mai e, nu stiu ce sa mai faca. E mult de vorbit si de inteles. E bine ca in timp ce traiesti sa iti dai seama de lucrurile astea. In timp ce iti traiesti viata sa te vezi pe tine si pe ceilalti. Sa te analizezi putin. Poate analizezi  e mult spus, dar sa iti faci asa o idee. Si cum nu le poti tu traii chiar pe toate, ca nu ai cand, sa te mai uiti si la ceilalti, ai multe de invatat.

Adevarul e ca nu m-am gandit ca pot invata de la altii cum sa traiesc.

Sau cum sa nu traiesti.

Cum adica?

Poti invata de la oricine si lucruri pe care ar fi bine sa le faci si lucruri pe care ar fi bine sa nu le faci, sau sa le faci altfel. Fiecare te invata ceva. Defapt nu te invata efectiv, inevti singur, tragi concluzii, iti pui intrebari, analizezi, tot de la tine pleaca. Trebuie sa vrei.

Da, inteleg.

Bine, acum hai.

Bine, dar unde mergem?

Nu stiu, eu te ajut acum la inceput, pe urma probabil ca o sa te intorci unde ti-e locul in lumea asta, de unde ai si venit pe Pamant,

Si unde e locul meu?

Asta nu stiu eu sa spun, nu e treaba mea.

Dar care e treaba ta?

Am venit sa te ajut acum, asta e treaba mea.

Si sa imi povestesti despre viata?

Nu, asta a fost doar o discutie intre noi, mi se intampla cateodata sa fac si asta.

Dar tu nu ai cum sa sti, nu esti om, esti un inger. Una e sa vezi si alta e sa traiesti viata. De ce zambesti?

Acum vorbesti putin altfel decat la inceput. Nu stiu daca e momentul potrivit sa vorbim despre asta, dar vezi tu EU, eu sunt inger, dar mi s-a dat ocazia, sansa, de cateva ori, sa fiu si om.

Cum adica? Cum ti s-a dat ocazia?

Adica am trait ca si om pe Pamant, am avut o viata, ca si tine, ca si restul, chiar mai multe. Am fost intrupat.

Cum se poate asa ceva?

Ce anume?

Pai tu esti inger, nu esti om.

Pai si tu de ce crezi ca esti om? Doar pentru ca traiesti pe Pamant? Puteai sa fi altundeva.

Si tu poti sa fi om?

Orice poate fi om. Crezi ca oamenii se nasc in cer? Nu, ei sunt pe Pamant 🙂

Asa ceva nu se poate.

Orice se poate, nu numai ca se poate, chiar si exista. Orice.

Si cum adica ai trait de cateva ori?

Am trait mai multe vieti.

Mai multe vieti? Adica te-ai reincarnat? Exista asa ceva?

Normal ca exista, e un proces firesc al invatarii.

Si oamenii se reincarneaza?

Sigiur ca da.

De ce?

Ti-am spus, ca sa invete.

Ce sa invete?

Viata.

M-ai pierdut.

Stiu, dar o sa te aduni pana la urma.

Pai si daca exista reincarnare si tu esti inger si zici ca te-ai intrupat si tu, si nu stiu ce va mai exista pe lumea asta… atunci… care e faza? Care-i treaba cu viata si cu traitul pe Pamant? De ce traim? Ce e cu viata? Pentru ce ne nastem? Acum imi vin o gramada de intrebari in cap. Eu nu stiam ca e asa. Care-i rostul? Care-i rostul vietii? Care-i rostul meu? De ce am trait? Traim la nesfarsit?

Poate ca asta e si scopul vietii, sa afli de ce traiesti, pentru ca nu traiesti pur si simplu. Pentru tot ce se intampla exista o cauza. Poate nu exista neaparat un scop in toate, dar sigur exista o cauza. Asta puteai si tu sa afli. Zic puteai pentru ca acum nu mai poti, acum e tarziu, ai murit.

Oricum am trait, am facut ce mi-a placut, a fost bine, am avut o viata frumoasa.

Asa e, dar acum regreti multe lucruri. Zici ca ai trait frumos, dar n-ai avut niciodata un scop, viata ta n-a avut directie, puteai macar sa ii dai tu una, si tot erai mai multumit. Te-au atras multe lucruri frumoase in toti anii astia, inima te-a indemnat sa faci multe lucruri, unele iti placeau mult, dar ai ales sa le ignori. Ai ales mereu lucrurile care ti se pareau importante, nu cele care chiar erau. Cu timpul nici nu a mai contat ce iti placea, nu mai dadeai importanta, traiai din inertie.

Am mai vorbit de toate astea.

Asa e, oricum nu poti invata acum nimic, iti trebuie poate o viata intreaga sau chiar mai multe sa inveti cate ceva despre tot si tot o sa mai ai de invatat. Existenta in sine e o nesfarsita invatare.

E o mare gaura acum in capul meu nu mai inteleg nimic si vreau sa stiu mai multe, stiu ca nu e timp, dar spune-mi exista cer? Unde e Dumnezeu? O sa ma judece acum ca am murit? Sau ce se intampla?

E prea mult de vorbit acum… nici nu stiu cu ce sa incep sau de unde, pentru ca nu stiu eu sa iti spun cu ce se incepe asa o discutie.

Macar putin, spune-mi de exemplu unde e.

Unde este? Peste tot.

Cum adica peste tot?

Adica peste tot, defapt e totul.

Ma gandesc ca nu e om…

Daca era om nu mai era Dumnezeu. Daca te gandesti sa il asemeni cu ceva, opreste-te, daca ar fi ceva sau cumva, ar fi acel ceva si nu ar mai fi Dumnezeu. In fine… iti dai tu seama pana la urma. Poti sa iei toate religiile pe care le cunosti la rand si sa vezi ce spune fiecare si chiar si atunci poate o sa vezi ca pentru tine Dumnezeu nu se aseamna cu nimic din ce spune fiecare dintre ele. Oricum nu te gandi prea mult la asta, las-o pentru putin mai tarziu si gandeste-te la tine, la lume, la relatia ta cu lumea, la ce e pe langa tine, ia-o cu lucuri mai mici asa pe care le poti intelege mai usor.

Sper ca intr-o zi sa inteleg tot ce imi spui acum, nu ca nu imi spui bine, dar ma simt putin coplesit, descopar acum ceva care nici macar nu stiam ca exista; defapt stiam ceva, dar nu m-a interesat niciodata sa aflu mai mult, nu mi s-a parut interesant. Eu stiam doar lucruri batute in cuie, exacte, spuse sau facute de cineva pe care trebuia sa le urmez sau sa ma conformez cu ele fara sa stiu de ce. Asa stiam ca e lumea, dar habar nu aveam de nimic.

Asta e, asa a fost, ar fi bine sa nu mai repeti lucrul asta.

Cand sa il repet, am murit.

Da, sa zicem.

As vrea acum sa merg inapoi sa mai traiesc putin doar sa le spun si lor ce mi-ai spus tu mie. Ca sa stie, sa nu faca ca si mine. poate ii ajuta.

Eu ti-am spus doar cateva lucruri pe care nici macar tu nu le intelegi pentru tine si vrei sa mergi inapoi sa schimbi lumea? Asa ceva nu se poate. Deja crezi ca le sti pe toate? Nu fa acum ca si cu viata ta cand, la fel, credeai ca le sti pe toate si uite ce ai iesit. Inveti pentru tine, te schimbi pe tine, tu nu ai treaba cu lumea. Daca prin ceea ce faci tu lumea se schimba, asta e altceva.

Nu vreau sa schimb lumea, vreau doar sa le spun.

Chiar daca mergi inapoi, cine crezi ca o sa te asculte? Sunt in jurul lor deja multi oameni care vorbesc, care fac cate ceva, dar nimeni nu ii asculta. Asa ai facut si tu. Au fost lucruri peste tot pe langa tine care sa iti arate ceva nou, dar nu ai ascultat. Au fost momente care ti-au putut atrage atentia, care iti puteau deschide ochii, dar nu ai fost atent. Au fost carti pe care nu le-ai citit, nici macar una. Cine vrea sa se schimbe, nu are nevoie de ajutorul tau, stai linistit, cine cauta, sigur gaseste ceva pana la urma, dar trebuie sa caute mai intai. Totul pleaca de la omul respectiv, nimic nu se intampla din afara. In fine…. Nu le spui oamenilor ce sa faca, poate doar daca te intreaba, faci tu ceea ce crezi ca e bine pentru tine si daca asta poate ajuta si pe altcineva e bine, daca nu, nu. Nu fortezi pe nimeni la nimic, chiar daca crezi ca e bine pentru el.

Crezi ca conteaza ceva cu adevarat in lume?

Pentru fiecare conteaza cate ceva, pentru fiecare altceva sau ceva la fel in mod diferit sau in masura diferita. Nu e nimic pentru toti si nici totul nu e pentru toti.

Da, dar poate e ceva care face diferenta.

Sunt foarte multe lucruri care fac diferenta. Poate unul important e sa traiesti constient si sa fi constient. Orice ai face, in orice ai crede si pe orice drum ai lua-o, sa fie mereu alegerea ta cosntienta. Sa sti mereu de ce faci lucrul respectiv, de ce alegi asta. Conteaza foarte mult ceea ce faci, dar si mai mult conteaza de ce faci ceea ce faci. Nu conteaza in ce crezi atat timp cat alegi singur si sti de ce ai ales asta. Conteaza ca mergi pe un drum, dar si mai mult conteaza sa alegi drumul pe care il vrei. Important e sa traiesti o viata construita din alegerile tale constiente. Si plecand de aici, este vorba de devenire. Pentru orice am fi venit in lumea asta, am venit sa devenim ceva. In urma vietii conteaza ce devii, in ce te transformi. In ceva mai maret, mai bun decat erai atunci cand ai venit.

Asta crede toate lumea ca face.

Lucrurile le crezi intr-un anumit fel la un anumit nivel din viata ta. Cand treci la alt nivel, le crezi altfel. Si tot asa. Important e sa treci la alt nivel. Important e sa te misti incontinuu, sa mergi inainte sa te depasesti mereu.

De ce nu fac toti asta?

Ce treaba ai tu cu restul? Uita-te la tine si o sa gasesti singur raspunsul. La intrebarea asta chiar poti sa iti raspunzi sigur, tu esti cel care se intreaba pe el. Ai trait asa o viata. De multe ori poti gasi raspunsuri daca te uiti la tine si te intrebi pe tine. Ca si acum. Tot ce vezi la ei, e in tine ca altfel nu o vedeai. Vezi mereu la altii ca sunt neputinciosi, ca sunt rai si vorbesti mereu despre ei, pentru ca asta e defapt in tine. In lume sunt si oameni buni si lucruri extraordinare, le vezi, dar nu vorbesti despre ele, le ignori cumva sau le pomenesti in treacat, asta pentru ca nu sunt in tine, nu esti asa. Toate le poti vedea daca deschizi bine ochii. Poate ca ochii chiar sunt oglinda sufletului si cu ei vezi in lume doar ce e deja in sufletul tau. Nu ma astept sa intelegi acum, dar ai putea sa te gandesti la asta.

Sunt atatea lucruri la care nu m-am gandit…

Asta e, asa a fost, acum sa mergem.

Chiar nu mai pot sa mai traiesc putin? Poate daca mai stam putin o sa vina cineva si o sa ma duca la spital, o sa imi revin.

Nu, nu se poate.

Imi doresc foarte mult lucrul asta.

Asta nu e un film ca la sfarsit sa mai capeti o sansa sau totul sa se termine cu bine. Se termina asa cum este. Viata poate fi un film atat timp cat o traiesti, dar cand se termina, e gata. Trebuie sa pleci atunci cand trebuie. Daca ai facut tot ce a trebuit sa faci, e bine, daca nu, nu. Lucrurile nu le poti schimba la sfarsit, numai pe parcurs.

Inteleg.

Hai, mai uita-te odata la tine si hai. Nu iti fie frica.

Nu imi e frica, dar o sa fiu iertat?

Cum adica sa fi iertat?

Pai ca nu am facut mai mult, ca sunt asa…

Daca intelegi ce inseamna iertarea ca si om, gandeste-te cum e sa intelegi iertarea cand cand esti mult mai mult decat un om. Nu cred ca intelegi, dar e in regula. O sa fie bine, o sa vezi.

Ma simt mai usurat acum.

Dar tine minte ca iertarea nu tine loc de invatare. In existenta roata se intoarce, sansele se mai dau, lectile se repeta. Ar fi bine sa nu repete la fel.

Cum adica?

O sa vezi si o sa intelegi pe parcurs, acum ar fi bine sa mergem. Filmul tau chiar s-a terminat.

Bine, hai sa mergem.

 

 

 

Asta a fost o poveste. E ceva ce am vrut sa scriu de mult, nu stiu de ce. Poate o sa o mai completez pe parcurs cu cate ceva sau chiar sa o dezvolt. Asta oricum nu prea conteaza, dar filmul oricum se termina…

 

 

 

Share This:

elefant.ro%20

There are 4 comments left Go To Comment

  1. Ioan Raulea /

    Bravo Sergiu, cu siguranta fiecare persoana care va citi aceasta poveste a lui”EU”, se va regasii in ea,si sper ca pentru fiecare cititor povestea sa se termine fara resentimente si cu lucrurile facute asa cum trebuie.

    1. admin
      admin / Post Author

      Multumesc Nelutu 🙂

  2. e-redus /

    O poveste frumoasa cu un continut destul de trist. Acelasi EU il putem regasi la orice pas.

  3. zappernews /

    Si morala: Sa faci intotdeauna tot ce iti doresti..sa nu iti fie frica de lucruri noi

Leave a Reply