Ne e greu din nepasare

i_dont_careNu ne pasa de nimic. Suntem total nepasatori.

Si totusi vrem ca cuiva sa ii pese de noi. Sa ne dea ceva, sa ne asigure viitorul, sa ne faca o lume mai buna…

Ce chestie… noua nu ne pasa de noi, dar ne asteptam ca altcuiva sa ii pese. Sa ne salveze…

Asteptam totul din partea altcuiva, fara sa ne gandim ca la noi e ceva ce nu merge, noi trebuie sa ne schimbam.

De cate ori zicem ca ne pasa, mintim. Ne mintim pe noi, poate,  fara sa ne dam seama.

Suntem ignoranti nu numai cu viata noastra, ci si in legatura cu tot ce exista.

E un lucru pe care nici macar nu stim ca il ascundem.

Sunt zeci de lucruri de care ne pare rau, oameni pe care ii compatimim, situatii care ni se par nedrepte si, de fiecare in parte, atunci cand il vedem, zicem ca ne pasa.

Dar nu ne pasa. Cum iti dai seama? Pentru ca nu facem nimic.

Faptul ca iti pasa se vede doar prin actiune, nu prin vorbe venite din suflet.

Probabil ca o inima ranita, un suflet gol, se pot ajuta prin vorbe frumoase, dar o situatie, doar prin fapte.

Pentru fiecare om care sufera, pentru fiecare situatie pe care ai putea sa o indreti, pentru fiecare lucru de care iti pare rau, ai putea face ceva. Ceva sa ajuti.

Toti se uita la televizor si zic ca le pasa de oamenii afectati de inundatii, dar cati au donat 10 lei sa ii ajute?

Toti vad oameni bolnavi pe langa ei sau la televizor, dar oare cati au facut ceva pentru ei? Cati le-au dat bani sa ii ajute?

Toti vad gunoai aruncate peste tot, si toti zic ca e urat, ca le pasa si ca ii doare sufletul ca vad asa ceva, dar cati s-au aplecat macar dupa o sticla aruncata?

Toti zic ca le pasa de sanatatea lor, dar daca la toti le pasa, de ce sunt atat de multi oameni bolnavi?

Tuturor le pasa de Rosia Montana, dar cati au mers in centru cu tricouri si pancarde si au protestat? 20?

Si in final… toti zic ca le pasa de viata lor, de viata copiilor lor, dar cati au incercat sa faca ceva cu asta? Cati au incercat macar odata (nu e de ajuns) sa isi ia viata in maini si sa faca ceva? Cati au deschis o carte sa o citeasca sa invete ceva nou? Cati au incercat (asa cum au putut) sa isi urmeze visele? Foarte putini, dar la toti ne pasa.

Treaba e ca asa cum ne prefacem noi ca ne pasa, asa se preface si viata ca ne da.

Traim in propria minicuna si ne intrebam de ce ne minte toata lumea… Vedem minciuna la altii si ne deranjaza, dar nu o vedem la noi, nu ne vedem mincinosi, doar neputinciosi. Ha ha…

Nu numai oamenii sunt oglinzile noastre ci si lumea in care traim. Lumea noastra exterioara este o reflectare perfecta a ceea ce este in noi.

Noi ca si o gramada asa de oameni reprezentam lumea asta in care traim, tara asta. Noi ca si gramada ce suntem asta reflectam. Degeaba nu ne place.

Asa cum eu ma vad in ceilalti oameni cu bune si su rele, cu ce imi place si cu ce nu, asa ma vad si in lumea din jurul meu.

Ne plangem tot timpul ca altii (alte tari) ne fac pe noi tigani, hoti, etc. cand noi asa ne facem singuri, cand noi ne aratam cu degetul unul pe altul si nu ne prea inghitim ca unul e oltean, moldovean, ardelean, ca unii sunt mai buni ca altii. Pai daca noi intre noi nu ne inghitim, cum sa ne inghita altii? Si totusi zicem ca nu noi suntem de vina…

Am uitat sa ne bucura pentru altii si mai ales sa ne toleram, sa ne acceptam asa cum suntem.

Ne asteptam sa ne tolereze altii, sa ne accepte, sa ne iubeasca, in loc sa facem noi asta. Lumea s-ar schimba in secunda urmatoare daca fiecare om ar zice: fac eu primul pas, las eu de la mine, iubesc eu primul, ajut eu fara sa vreau nimic inapoi, iert eu cahiar daca nu sunt iertat.

Totul pleaca de la fiecare om in parte. Fiecare isi face treaba lui cat de bine poate. Dar o face? Nu, pentru ca mereu fiecare ne gandim ca altul nu o sa faca la fel si eu de ce sa fac…

O sa fie o mare schimbare cand o sa realizam, cand o sa pricepem ( e mai mult decat intelegere) ca nu avem nici unul treaba cu ce fac altii, ca fiecare lucru care il facem il facem pentru noi insine, ca FIECARE lucru pe care il faci spune ceva despre tine la momentul respectiv. Esti suma lucrurilor pe care le faci. Si la propriu si la figurat.

Nu e nici o mare chestie in viata daca tu esti destept si ceilati sunt prosti, daca tu esti bogat si ceilalti sunt saraci, daca tu esti sanatos si ceilalti sunt bolnavi…. e o chinuiala continua sa traiesti intr-o lume in care incerci mereu sa fugi de saracie, boala, mediocritate, etc. pentru ca mereu dai de lucrurile astea, asa ca mai bine le rezolvi; pana la urma tot tu o sa traiesti mai bine cand nu mai trebuie sa te feresti de ele, cand ele nu mai sunt acolo. Sunt rezolvate. Va fi o lume mai buna.

De multe ori in viata ai cat iti dai singur.

Toti oamenii se trezesc cumva in viata asta, ajung cumva sa se nasca si nu stiu prea bine nici de ce au venit, nici de ce pleaca. Aud tot felul de povesti in functie de regiunea in care traiesc, de religie, de familie, de scoala, etc. si le iau pe toate, de cele mai multe ori, de bune. Si traiesc dupa niste dogme si dupa niste credinte care nu sunt ale lor si care poate nu sunt spre cel mai inalt bine al lor; poate ca toate lucrurile astea nu le permit sa devina cele mai bune persoane ca puteau deveni in viata lor, nu le ajuta sa isi atinga potentialul maxim, nu le dau satisfactia, iubirea, etc. pe care si-o doresc, si cu toate astea se multumesc cu ce stiu si cu ce au. De ce nimeni nu cauta mai mult? De ce nimeni nu vrea sa invete si sa cunoasca mai mult? De ce toata lumea se multumeste cu putin? Astea sunt intrebari care ne lasa pe majoritatea pe ganduri uitandu-ne la unghii si muscandu-ne buzele. 10-15 secunde pana ce ne aducem aminte ce grea e viata si ne trezim inapoi prinsi in realitatea noastra, oftand si ducandu-ne “povara” mai departe. Ca asa e tot ce stim. DAR asta e tot ce stim acum, de acum incolo putem invata.

Credem niste lucruri auzite de la altii si le luam de bune fara sa mai cautam altceva, ca si cand nu ar exista altceva mai bun. Chiar credem asta. Dar toti sustinem ca ne pasa de viata noastra :))  Ce ne mai place sa ne mintim…

Toata viata unui om ar trebui sa fie o continua cautare, o continua invatare ca sa poata sa ajunga sa isi formeze propriile idei si credinte despre viata si despre tot in general, ca sa poata trai asa cum alege. Cu cat iti pasa mai mult, cu cat te implici mai mult, cu cat cauti mai mult cu atat primesti mai mult. Devi alt om. Unul mai bun, unul care stie sa aleaga.

Viata poti sa o iei cum vrei, dar poate e mai usor cand o iei ca pe un joc. Atunci cand inveti regulile, abia atunci incepi sa joci jocul. Asta nu inseamna ca il vei si castiga, dar macar ai sansa sa il joci.

Nu te mai minti si da-ti o sansa. Chiar mai multe.

Sunt lucruri infinit de multe de spus si de descoperit.

Lumea nu devine mai buna, lumea o facem mai buna.

Cei mai multi oameni nu se nasc buni, devin buni prin ceea ce fac.

Ar fi spre evolutia noastra rapida ca oameni daca atunci cand ne-am intalnii am vorbii de lucrurile care chiar conteaza in viata, decat despre alti oameni si despre ce vedem la televizor.

 

Your life does not get better by chance, it gets better by change! – Jim Rohn

 

A fost odata o vulpe infometata, care strabatea alene cararile prafuite in cautare de hrana. La un moment dat dibui cu privirea niste ciorchini superbi de struguri. “Strugurii arata delicios” spuse in sinea ei, “dar sunt atat de sus, cum ajung eu la ei?”. S-a tot invartit in jurul vitei de vie cu ochii atintiti asupra boabelor suculente ale strugurilor negri, care parca ii faceau in ciuda prin inaccesibilitatea lor. Cu cat privea mai asiduu cu atat pofta ei devenea insuportabila. Vulpea a tot incercat sa apuce strugurii dar a cazut la pamant dupa fiecare tentativa. Toate incercarile ei au fost sortite esecului. In cele din urma, resemnata fiind, ea a incercat sa se imbarbateze singura, spunandu-si: “acesti struguri nu merita efortul meu, sunt prea acri.”

MORALA: Daca esuezi, vei culpabiliza mereu circumstantele!
(Aesop)

 

 

Invatarea se transforma in conoastere. Cunoasterea se transforma in intelepciune. Intelepciunea te salveaza!

 

Share This:

elefant.ro%20

Leave a Reply