Daca as fi mai destept

Ma uitam la un material aseara si la un moment dat tipul respectiv vorbea de cum sa nu iti mai pui limite singur si cum sa iti trasnformi fiecare gand limitativ intr-o intrebare “cum sa” (las asta pentru o postare viitoare) si mi-am adus aminte de sfarsitul cartii De la idee la bani de Napoleon Hill (nu sunt in masura, dar recomand cartea) in care autorul face o lista cu cele mai comune alibiuri folosite de oameni pentru a justifica propria lor nereusita. Sunt unul din oamenii astia si nu sunt mandru de asta, dar primul pas spre schimbare este sa recunosc ca sunt stricat :))

Daca as fi mai destept

Stiu ca pare (in continuare) putin cam tras de par si ca unele dintre alibiuri sunt justificate prin fapte, dar ele se refera strict la dobandirea succesului. Poate din cauza asta sunt trecute la sfarsitul cartii sa le vezi dupa ce ai citit cartea si sa iti poti da seama ca nu sunt relevante pentru succes.

O sa le trec in continuare asa cum sunt in carte:
Daca as avea sotie si familie…
Daca as avea destul curaj…
Daca as avea bani…
Daca as avea o educatie aleasa…
Daca as putea obtine o slujba…
Daca as fi sanatos…
Daca as avea timp…
Daca ar fi vremuri mai bune…
Daca ceilalti m-ar intelege…
Daca as beneficia de conditii diferite…
Daca mi-as putea retrai viata…
Daca nu m-as teme de gura lumii…
Daca mi s-ar da o sansa…
Daca as beneficia acum de o sansa…
Daca ceilalti “nu mi-ar pune bete in roate”…
Daca nu m-ar opri nimic…
Daca as fi mai tanar…
Daca as putea face ce vreau…
Daca m-as fi nascut bogat…
Daca as putea intalni “oameni potriviti”…
Daca as avea talentul unora…
Daca as indrazni sa ma afirm…
Daca as fi profitat de ocaziile din trecut…
Daca nu m-ar enerva cei din jur…
Daca n-ar trebui sa duc in spate o casa si sa am grija de copii…
Daca as putea sa strang niste bani…
Daca seful m-ar aprecia…
Daca m-ar ajuta cineva…
Daca m-ar intelege familia…
Daca as trai intr-un oras mare…
Daca as putea sa incep bine…
Daca as fi liber…
Daca as avea posibilitatea altora…
Daca n-as fi asa de gras…
Daca mi-ar fi cunoscute talentele…
Daca as putea sa beneficiez de o ocazie…
Daca as putea scapa de datorii…
Daca n-as fi esuat…
Daca as sti cum sa fac…
Daca nu mi-ar mai sta toata lumea in cale…
Daca n-as mai avea atatea griji…
Daca as putea sa ma casatoresc cu persoana potrivita…
Daca oamenii n-ar fi atat de prosti…
Daca familia mea n-ar fi atat de extravaganta…
Daca as fi sigur de mine insumi…
Daca n-as avea ghinion…
Daca nu m-as fi nascut sub o stea fara noroc…
Daca n-ar fi adevarat “ce ti-e scris in frunte ti-e pus”…
Daca n-ar trebui sa muncesc atat de mult…
Daca nu mi-as fi pierdut banii…
Daca as locui intr-un alt cartier…
Daca n-as avea “un trecut”…
Daca mi-as conduce propria afacere…
Daca ceilalti m-ar asculta…

Daca *** si acesta este cel mai important dintre toate … daca as avea curajul sa ma vad asa cum sunt in realitate as afla ce nu merge la mine si m-as indrepta. Atunci as avea sansa sa profit de pe urma greselilor mele si sa invat ceva din experienta celorlalti, caci stiu ca ceva nu merge la mine, sau as fi acum acolo unde as fi meritat sa fiu daca mi-as fi petrecut mai  mult timp analizandu-mi slabiciunile si mai putin timp inventand alibiuri pentru a le masca.

E al naibi de greu sa zic ca vina pentru tot ce mi se intampla sau pentru tot ce nu am este a mea. E atat de greu incat nu imi vine sa cred.

Stiu ca acum pare ca ma ma contrazic putin cu mine cand ziceam ca nu toata lumea reuseste in viata, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa incerc. Astea de mai sus sunt defapt motive ca nici macar sa nu incerc sa fac ceva, sa ma limitez inainte sa incep sau motive sa ma limitez dupa ce am esuat.

Daca reusesc sau nu asta ramane de vazut la sfarsit si nu conteaza daca reusesc sau nu atata timp cand fac tot ce tine de mine sa reusesc si ma simt cu sufletul impacat. Mai cred cu tarie ca nu pot reusi fara vointa divina, adica fara ajutorul lui Dumnezeu, poate pentru fiecare El are un plan, ca si pentru mine si eu nu il inteleg pentru ca sunt slab, sau poate ca inca nu l-am descoperit. Poate ca pana acum am facut doar lucruri care nu m-au caracterizat sau care nu mi-au placut din tot sufletul, poate le-am facut din ambitie si nu mi-au reusit. Asta nu inseamna ca nu mai incerc ca nu merg mai departe si chiar daca nu sunt facut sa reusesc in ceva, chiar daca succesul nu e pentru mine, o sa incerc mereu sa il obtin.

Atata timp cand simt sa fac ceva din placere, cand simt din suflet ca merita facut un lucru, cand ma trage inima spre ceva, imi fac curajul si il fac. Asta e un pariu cu mine si cu limitarile mele. Asta cred ca te face sa pricepi lista de mai sus.

Sunt sigur ca pot reusi numai in lucrurile care le fac din placere, din dragoste, pe care le simt de parca le respir, pentru ca in ele pun ceva mai mare daruire si acolo mi se vede ambitia (obsesia, chiar daca o vad numai eu). Succesul in orice incepe de la lucruri mici, atat de mici incat ti se pare ca nici nu merita sa le bagi in seama, dar cu timpul lucrurile mici se transforma in lucruri mai si se tot aduna pana ajungi in momentul in care iti dai seama ca orice fleac care l-ai facut a contat pentru ceva. Am facut multe lucruri aiurea, de multe ori am ales prost in loc sa aleg bine, de multe ori am iesit din rand, din multime si am facut altfel, de multe ori cand toti au zis nu eu am facut da si toate lucrurile au contat pentru ca a fost ceva diferit fata de trebuia sa fie.  Nu la un nivel la care se pot observa, au contat la nivelul la care se pot doar intelege, un nivel la care pot face o diferenta pe care doar eu o vad si pe care nu o pot arata. Dar tot o diferenta e si conteaza enorm. Ar mai fi multe de spus…

Nu cred ca conteaza unde ajung, conteaza doar sa merg spre ce vreau. Sunt realist, realist optimist si ma gandesc ca poate succesul nu e pentru mine si imi vine sa rad acum pentru ca imi dau seama ca, chiar nu conteaza. Cum si cine imi masoara succesul? Eu cred ca mi-l masor singur si oriunde ajung e foarte bine atata timp cat eu sunt multumit si ma simt impacat.

Nu pot sa le am in viata pe toate si nu pot reusi in tot ce imi doresc si e ok, dar nu mai caut motive sa nu fac ceva si incerc sa trag si cu dintii daca vreau ceva 😀 De acum inainte o sa incerc sa inteleg esecul, sa il accept si sa merg mai departe ca si cand nu m-ar fi incercat nici o dezamagire, poate si reusesc 🙂

Share This:

elefant.ro%20

Only 1 comment left Go To Comment

  1. Pingback: Viata este o suma de alegeri | Sergiu Peperigeanu /

Leave a Reply